Sfaturi Practice

Observații atente asupra comportamentului pisicii au arătat că liniștea zilnică a acesteia provine în mare parte din momentele ce țin de rutina casei. Acest lucru este o urmare naturală a faptului că pisica are un comportament teritorial, mica prădătoare patrulând în teritoriul său cu o regularitate demnă de îndeletnicirile unui polițist.

Proprietarii mai vechi de pisici cunosc faptul că, ceea ce ei înțeleg prin dimineață, prânz sau seară nu seamănă neapărat cu criteriile de orientare temporală ale felinei, aceasta fiind un „animal de noapte”.

Acest articol este recomandat oamenilor care cunosc destul de multe lucruri despre pisici, dar care nu știu prea multe despre aparatele de fotografiat. În principiu, există patru tipuri de pisici, din punct de vedere al fotografilor:
– pisicile prietenoase, care își doresc maximum de transfer al blănii pe îmbrăcămintea ta;
– pisicile speriate, care își stabilesc o zonă de toleranță și, imediat ce pătrunzi în cameră, fug și se fac nevăzute;
– pisicile indiferente, care au făcut deja cunoștință cu aparatul de fotografiat, au fost supuse acestui proces plictisitor și nu sunt interesate de tine deloc;
– pisicile înfometate, care vor să îți atragă atenția într-un mod cât mai evident posibil. Aceasta este însă doar o situație temporară, deci nu te baza pe ea, pentru că nu va ține mult!

ÎNCURAJAȚI-O!
Dacă asigurați pisicii o ședere plăcută în casă, perioada de tranziție va fi mai ușoară și pentru ea și pentru dumneavoastră. Fiți atenți la momentul când, după ce a încercat să iasă pe ușă, se întoarce în casă. Recompensați-o printr-o mângâiere, prin mâncare puternic aromată sau jucați-vă cu ea.

„PEDEPSIREA” PISICII
Dacă veți face în așa fel încât ușa să devină un obiect neplăcut pentru pisică, veți reuși să scăpați de mieunatul jalnic prin care vă anunță că vrea să iasă. Este însă esențial ca distragerea atenției să nu fie violentă. Folosiți un bidon cu atomizor, cu care de obicei udați frunzele plantelor, jetul său fin fiind suficient pentru a o îndepărta de ușă.

Iubitorii de pisici, mai noi sau mai vechi, au adesea momente când răbdarea le este pusă la încercare de mâța care… s-a suit, a spart, a intrat etc. Acestea sunt totuși cazuri fericite, iar cei care au fost cu pisica la doctor, știu despre ce e vorba. Un caz fericit este și acela când hotărâți să luați o pisică de pe stradă, să o aduceți acasă, s-o îngrijiți, s-o faceți pisică de apartament – iată un test al răbdării.

Măsurile ce se impun în acest caz sunt învelirea pisicii în pături, dacă este posibil cu o sticlă cu apă caldă sau o pernă electrică. Dacă aceste măsuri nu sunt de ajuns, se va contacta veterinarul, care va monitoriza ritmul cardiac și va administra, dacă este necesar, fluide calde intravenos. Netratată, hipotermia poate fi fatală.

În cazul în care pisica este expusă vântului foarte rece, pot apărea degerăturile, vârfurile urechilor și al cozii fiind cele mai expuse. În cazul degerăturilor, zona afectată este decolorată, pielea poate fi pală sau albăstruie inițial și roșie aprins sau neagră după ce s-a dezghețat.

Acum, când iarna a sosit, cu ploi reci și apoi cu zăpadă din belșug, pisicuțele noastre trebuie ferite de problemele care pot apărea în această minunată perioadă din an. Temperaturile scăzute, umezeala și produsele folosite pentru dezgheț pot pune mari probleme sănătății pisicilor, care vor necesita o îngrijire specială pe toată perioada iernii. Pentru pisicile care au acces și afară trebuie luate măsuri de siguranță, pentru a evita îmbolnăvirea sau diferitele probleme cauzate de frig și de umezeală.

Prima regulă care trebuie respectată este să nu îi răspundeți la asemenea insistențe. Pisica va continua să se agite, încercând cu orice preț să atragă atenția. Va reuși în momentul în care, din curiozitate, vă veți ridica și veți deschide ușa, încercând să îi arătați că modul său de comportare vă deranjează.

Deși de obicei tăcute atunci când sunt lăsate singure, există pisici cu o natură mai capricioasă, care le îndeamnă să-și manifeste prezența cât mai zgomotos. Mârâitul și țipetele ascuțite sunt manifestări vocale pentru cazurile în care pisicile se simt amenințate sau speriate, iar alte zgomote asociate unor asemenea situații sunt provocate de tors sau apar atunci când pisicile scuipă.

Steaua de Crăciun este o plantă deosebit de aspectuoasă, ale cărei frunze, ce cresc în vârful ramurilor, sunt colorate în galben-crem și roșu, având aspectul unei superbe flori. Planta elimină – atunci când este ruptă – un latex alb, deosebit de toxic. În contact cu pielea, acesta produce vezicule, tumefacție și o hipersensibilitate cutanată. Prin ingerare, determină grave iritări ale mucoaselor, vomă, diaree, dureri abdominale, urmate de lipsa coordonării în mers și de convulsii.

Alocasia (urechea elefantului), dincolo de aspectul deosebit de atrăgător al frunzelor, este o plantă care nu are ce căuta în spațiile unde au acces copiii și animalele. O cantitate mică din frunzele acesteia poate fi fatală la mai puțin de 6 ore de la ingerare.

Pisicile care au acces și în exteriorul casei nu au tendința de a se atinge de plantele otrăvitoare. Cele ce trăiesc exclusiv în interior însă, din plictiseală ori din curiozitatea specifică, vor fi tentate să se joace și să roadă orice le este lăsat la îndemână.

Rareori se întâmplă ca pisicile să se îmbolnăvească foarte grav pentru că mestecă plante; aceasta pentru că, de cele mai multe ori, vomită imediat după ce le-au înghițit. Totuși, li se poate face rău; de aceea este indicat să prevenim aceste accidente, informându-ne despre potențialul pericol al fiecărei plante pe care o introducem în locuință (magazinele de la care le procurăm ne pot oferi aceste informații).