Dr. Dan Florin VOICU, medic primar veterinar
Uneori, mai ales dacă se intervine prin castrare la o vârstă mai înaintată, putem avea surpriza ca aceste manifestări neplăcute să se mențină o perioadă destul de lungă și după castrare. Ele vor dispărea, totuși, după un anumit timp. Adesea sunt întrebat „Înainte de a-l castra n-ar fi bine și pentru el, săracul, să-l duc o dată la pisică?”
Dr. Dan Florin VOICU, medic primar veterinar
Un subiect destul de puțin dezvoltat în lucrările de specialitate, dar de care mulți proprietari de pisici sunt interesați, este acela al abstinenței sexuale la ambele sexe. Să nu uităm aici și implicarea factorului uman, de fapt singurul responsabil de un asemenea “neajuns” în lumea pisicească, în privarea de libertate a pisicilor, omul fiind de fapt cel care hotărăște indirect soarta prietenului său patruped, pisica.
Hipertiroidismul felin este o afecţiune destul de frecvent întâlnită la pisicile trecute de vârsta de opt ani. Este o maladie determinată de o tumoare secretantă de hormoni tiroidieni, situată în interiorul tiroidei sau în vecinătatea ei. Probabilitatea apariţiei unei astfel de tumori creşte odată cu înaintarea în vârstă (vârsta medie este de 13 ani).
Alte cauze ale inflamațiilor conjunctivale sunt alergiile la mucegaiuri, polen etc. – foarte greu de depistat -, infecțiile virale ori simplele expuneri la curenții de aer (instalații de ventilare etc.), acestea din urmă afectând în special Persanele și Exoticele care, prin conformația lor, au o sensibilitate deosebită a globului ocular.
Medicul va recomanda picături sau un unguent cu antibiotic, tratament care – atenție! – nu se va întrerupe în cazul în care semnele de boală dispar (de obicei, cam la două zile după aplicare) și nici nu va fi continuat peste timpul prescris de doctor, aceste greșeli ducând atât la recidivarea bolii, cât și la formarea unei rezistențe bacteriene la antibioticul folosit.
Dotată cu o vedere deosebit de bună și având o capacitate vizuală eficientă chiar și pe timp de noapte, misterioasa pisică nu e lipsită nici de dezavantaje: capacitatea redusă de a percepe detaliile și de a deosebi culorile. Cercetătorii au stabilit că celulele care înregistrează culorile sunt, la pisică, în număr foarte redus și că lumea văzută de aceasta e scăldată în nuanțe de albastru și verde, obiectele roșii fiind percepute doar ca ceva mai închise la culoare decât cele verzi și albastre.
Diabetul zaharat este o tulburare a metabolismului glucidic, destul de des întâlnită la pisicile și la câinii de apartament. Motanii, mai ales cei castrați, sunt mai des afectați decât femelele. Tratamentele cu glucocorticoizi sau cu progestative pot declanșa apariția diabetului zaharat. Dacă pisica este obeză, atunci este mai predispusă la diabetul rezistent la administrarea de insulină.
Obstrucția uretrală la masculi poate fi identificată ușor de un proprietar atent și avizat. Motanul miaună, încearcă frecvent să urineze, se așază în litieră sau oriunde în casă și elimină o cantitate mică de urină în jet subțire sau în picătură. Câteodată, obstrucția este totală, motanul neputând elimina nici un strop de urină, iar proprietarul se poate păcăli, crezând că animalul este constipat.
Toamna și primăvara sunt anotimpurile când apar frecvent cistitele, mai ales la femele. Atunci când simptomele persistă după un tratament adecvat sau recidivează după una-două săptămâni, se suspicionează existența unor elemente noi, care agravează situația. De cele mai multe ori, așa se identifică microcalculii și calculii urinari, care provoacă pisicilor domestice nenumărate neplăceri și, nu de puține ori, le pun viața în pericol.
Dacă după 1-10 zile manifestările alergice reapar, se consideră că a fost identificat un alergen. Cele mai frecvente alergii alimentare ale pisicilor cu o hrană corespunzătoare sunt determinate de carnea de pește, de vită și de pui. Schimbarea alimentației unei pisici este uneori dificilă. Nu se recomandă schimbarea bruscă a hranei, dacă pisica nu o acceptă. Înfometarea nu este o soluție și nici alimentarea forțată, pentru că pot determina anorexie (lipsa poftei de mâncare), stres pe termen lung și tulburări hepatice.