Pisicile au glande specifice de-a lungul cozii, pe fiecare parte laterală a frunții, pe buze, bărbie și pe pernițele lăbuțelor din față. Ele folosesc aceste glande pentru a-și marca teritoriul. Ori de câte ori pisica dumneavoastră trece pe lângă frigider sau pe lângă canapea și se freacă de ele, ea spune de fapt: „Acest obiect îmi aparține. Locul lui este aici.”
V-a trecut vreodată prin minte gândul că pisicile dumneavoastră sunt nevrotice? V-ați întrebat însă dacă există posibilitatea ca dumneavoastră să fiți cel care își pierde mințile și că pisica este cea normală? De ce ne fac asta? Le iubim, de fapt le idolatrizăm, și totuși ne trezim din când în când cu o mică băltuță în pantofi, pe pernă, în cadă… Când ajungem acasă cu 15 minute întârziere, protestează că cina nu a fost servită la timp.
De obicei, atunci când ajung în noul cămin, majoritatea pisoilor sunt deja obișnuiți să își facă necesitățile la litieră, pentru că mama lor i-a învățat bunele maniere. Atunci când sunt micuți, pisica-mamă le linge abdomenul pentru a stimula eliminarea, funcție pe care pisoii nu o pot controla în primele săptămâni de viață. Cu timpul, ea îi obișnuiește cu litiera, arătându-le cum să sape, cum să își facă nevoile și cum să „acopere”.
Alura unei pisici, modul în care priveşte sau în care îşi ţine coada sunt manifestări specifice pe care, dacă nu ştim să le interpretăm, le putem înţelege greşit – pisica poate deveni, cu alte cuvinte, victimă fără voie. Acest limbaj este cu atâtmai greu de înţeles cu cât nu ne putem baza, în descifrarea lui, numai pe intuiţie, el fiind destinat altor pisici şi nu oamenilor. Astfel, semnele care indică teama sau iritarea pot fi uşor confundate cu momente ale jocului, tocmai din cauză că acestea se aseamănă.
Aveți nevoie de răbdare!
Ori de câte ori vă suprindeți pisica dormind, fie că este în timpul zilei, fie seara, treziți-o! „Terorizați-o” blând, exact așa cum vă face ea la ora trei dimineața. Insistați să se joace cu dumneavoastră exact în acel moment. După zece zile sau două săptămâni, pisica va dormi toată noaptea, datorită faptului că este mulțumită că îi sunt îndeplinite nevoile.
Pisicile sunt animale nocturne, de aceea este normal ca ele să fie active pe timpul nopții. Dacă acest lucru vi se pare supărător, decât să vă pedepsiți pisica pentru că-și urmează programul natural de activități, mai bine învățați-o să-și adapteze perioada de joacă și să o mute ori seara devreme, ori dimineața mai târziu.
Sărbătorile de iarnă se apropie cu rapiditate și, odată cu ele, și presiunea inevitabilă de a duce la bun sfârșit toate treburile începute. Oamenii și-au creat mecanisme speciale cu ajutorul cărora pot depăși perioada cumpărăturilor grăbite, a curățeniei, a pregătirii bunătăților pentru masa de Crăciun și a reuniunilor cu toți membrii familiei, dar haosul care rezultă din toate acestea – deși e un haos plăcut – își poate pune amprenta pe animalele pe care le dețin. Cum vă puteți asigura că pisica va depăși perioada sărbătorilor fără traume psihice? Dacă totul este planificat dinainte, vă puteți bucura de o atmosferă pașnică alături de pisica dumneavoastră, evitând în același timp situațiile stresante.
Proprietarii care le permit pisicilor să se plimbe și în afara locuinței pot fi surprinși cu câte un dar ocazional sub forma unei prăzi moarte sau rănite. Motivul ar fi că pisicile vor să își arate astfel recunoștința pentru cei care le îngrijesc. Sau, cine știe, poate că ele vor să îi ajute să dobândească abilitățile specifice vânătorii, trăsături care lipsesc cu desăvâr șire la oameni. Atunci când o mamă pisică aduce prada rănită puilor săi, comportamentul se explică prin faptul că încearcă să îi învețe să vâneze.
În fiecare pisică de apartament răsfățată sălășluiește un tigru sălbatic: instinctul ei de vânătoare înnăscut, perpetuat și conservat de-a lungul a generații întregi, se face simțit cu fiecare ocazie. Toate eforturile stăpânilor de a mustra și de a dezvăța pisica de acest obicei nu au nici un efect, deoarece instinctul ei de vânătoare este mult prea puternic. În cazurile în care pisica rămâne închisă în apartament, deseori își redirecționează instinctul natural asupra stăpânilor și, astfel, aceștia se pot trezi că iese din ascunzătoarea ei preferată și se repede la picioarele lor ca la o pradă adevărată.