Copiii au o înclinaţie deosebită de a aduna pisoii de pe stradă şi de a-i aduce acasă. Urmarea o cunoaştem cu toţii: rugăminţi fierbinţi de a păstra animăluţele. Însă apariţia neaşteptată a unui nou membru în familie poate genera situaţii diferite: părinţii rămân de neclintit în decizia lor de a nu adopta pisica sau… cedează şi acceptă acest lucru.
Puii de pisică au capacitatea de a digera laptele, adică proteine, grăsimi și lactoză de origine animală. Laptele de pisică nu conține foarte multe enzime, dar se pare că are un conținut mai mare în fier față de cel al altor specii. În laptele folosit ca substitut trebuie să se regăsească minerale (Ca, P, Mg, Na, Cl, K), oligoelemente (Fe, Cu, Zn, Se, I, F, Mn) și vitamine (A, D3, E, K, C, grupul B) împreună cu aminoacizi (triptofan și arginină), acizi grași esențiali (linoleic, linolenic, arahidonic) și taurină.
La naștere, puii sunt orbi și surzi, iar țesutul adipos este aproape inexistent și implicit fără rezerve de energie. Astfel, în primele zile, ei sunt dependenți de căldura mamei, de cuib și de laptele matern. Ochii se deschid între ziua a șaptea și a zecea de viață, iar dinții erup la vârsta de două săptămâni. La vârsta de trei-patru săptămâni, vederea joacă un rol important în ghidarea, printre ceilalți pui, spre mamă.
Creșterea și dezvoltarea sunt etape inerente tuturor speciilor de animale. Creșterea, un fenomen cantitativ, se referă la modificările în mărime și în greutate, ca rezultat al multiplicării și al expansiunii celulelor, și se caracterizează prin modificări măsurabile atât în lungime și înălțime (statură), cât și prin variații ale volumului și ale greutății (creșterea ponderală). Dezvoltarea, un fenomen calitativ, include modificările de conformație și pe cele ale funcțiilor organismului (pubertatea, sistemul hormonal, sistemul enzimatic etc.).
Cu siguranță este o pisică adorabilă, de vreme ce te-ai decis să o salvezi de pe stradă. Dar aşa cum nu avea nici un fel de zgardă la gât, tot aşa nu avea scris pe ea „sunt o pisică însărcinată”. Sau poate ai o pisică încă de când era un ghemotoc de blană, care întotdeauna a trăit în interior, care niciodată nu a vrut să iasă afară, şi de aceea te-ai gândit că nu e cazul să fie sterilizată. Greşit!
Copiii au adesea relații privilegiate cu pisoii. Dar pentru ca între cei doi parteneri să existe un model de complicitate constructivă, etapele edificării relației trebuie supravegheate îndeaproape de către părinți. De altfel, aceste etape prind contur cu ajutorul adulților, înainte ca pisoiul să își cunoască viitorul partener.
Observații atente asupra comportamentului pisicii au arătat că liniștea zilnică a acesteia provine în mare parte din momentele ce țin de rutina casei. Acest lucru este o urmare naturală a faptului că pisica are un comportament teritorial, mica prădătoare patrulând în teritoriul său cu o regularitate demnă de îndeletnicirile unui polițist.
Proprietarii mai vechi de pisici cunosc faptul că, ceea ce ei înțeleg prin dimineață, prânz sau seară nu seamănă neapărat cu criteriile de orientare temporală ale felinei, aceasta fiind un „animal de noapte”.
Acest articol este recomandat oamenilor care cunosc destul de multe lucruri despre pisici, dar care nu știu prea multe despre aparatele de fotografiat. În principiu, există patru tipuri de pisici, din punct de vedere al fotografilor:
– pisicile prietenoase, care își doresc maximum de transfer al blănii pe îmbrăcămintea ta;
– pisicile speriate, care își stabilesc o zonă de toleranță și, imediat ce pătrunzi în cameră, fug și se fac nevăzute;
– pisicile indiferente, care au făcut deja cunoștință cu aparatul de fotografiat, au fost supuse acestui proces plictisitor și nu sunt interesate de tine deloc;
– pisicile înfometate, care vor să îți atragă atenția într-un mod cât mai evident posibil. Aceasta este însă doar o situație temporară, deci nu te baza pe ea, pentru că nu va ține mult!
ÎNCURAJAȚI-O!
Dacă asigurați pisicii o ședere plăcută în casă, perioada de tranziție va fi mai ușoară și pentru ea și pentru dumneavoastră. Fiți atenți la momentul când, după ce a încercat să iasă pe ușă, se întoarce în casă. Recompensați-o printr-o mângâiere, prin mâncare puternic aromată sau jucați-vă cu ea.
„PEDEPSIREA” PISICII
Dacă veți face în așa fel încât ușa să devină un obiect neplăcut pentru pisică, veți reuși să scăpați de mieunatul jalnic prin care vă anunță că vrea să iasă. Este însă esențial ca distragerea atenției să nu fie violentă. Folosiți un bidon cu atomizor, cu care de obicei udați frunzele plantelor, jetul său fin fiind suficient pentru a o îndepărta de ușă.