Dacă îți dorești o pisicuță de talie mare, prietenoasă, extrem de liniștită, care adoră să se afle în preajma oamenilor, atunci nu ai decât să alegi o felină din rasa Ragdoll. Creată în anii 60, în Statele Unite, Ragdollul este una dintre cele mai populare și mai râvnite rase de peste Ocean, tocmai datorită caracterului său foarte pașnic și tendinței de a se cuibări cu mare încredere în brațele stăpânului.
Istoricul rasei
Rasa este orginară din Statele Unite, mai precis din Riverside, California. A fost creată în 1963 de Ann Baker, o crescătoare de persane. Vecinul său avea o pisică albă cu blana semilungă, numită Josephine. După ce a fost lovită de o mașină, pisica a fost îngrijită la spital și a rămas fără sechele vizibile. Urmarea acestei întâmplări nu se cunoaște cu exactitate, dar se spune că Josephine a avut trei pui și în acest moment Ann Baker a remarcat temperamentul extrem de blând și de docil al micuților pe care i-a adoptat. Și asupra rasei masculului care s-a împerecheat cu Josephine planează incertitudinea, crezându-se că ar fi vorba despre un birmanez sau burmez, pe nume Blackie.
Caracterul pisoiașilor place atât de mult iubitorilor de pisici încât Ann Baker se hotărăște să înceapă un program de selecție bazat pentru prima dată în mod special mai mult pe o caracteristică a comportamentului, decât pe aspectul exterior.
Numele „Ragdoll“, care înseamnă „păpușă de catifea“, a fost ales tocmai pentru a scoate în evidență docilitatea acestor pisici. În Statele Unite, Ragdollul este recunoscut ca rasă încă din 1965. În anul 1969, un cuplu de crescători, Laura și Denny Dayton cumpără de la Ann Baker patru pisici Ragdoll și își creează o crescătorie numită „Blossom Time“ (Vremea înfloririi). Ann Baker creează în 1971, International Ragdoll Cat Association (IRCA). În Europa, primele pisici Ragdoll descendenți direcți ai Josephinei sunt importate în Marea Britanie, în 1969, unde două englezoaice își creează propria crescătorie punând astfel bazele acestei rase în Europa. În 1987 în Anglia ia ființă chiar un club al iubitorilor acestei rase „British Ragdoll Club“ rasa fiind recunoscută de GCCF în 1991, și un an mai târziu și de către FIFe. Între timp, Ragdollul este introdus în Germania (1985) și în Franța (1986).
Descriere generală
Ragdoll-ul este o pisică de talie mare, puternică și musculoasă. Blănița ei este formată din fire de păr lungi și mătăsoase, ce acoperă un puf profund de textura plușului. Are ochi mari și expresivi, de formă ovală și de culoare albastră. Corpul este alungit, lat și compact, cu osatură puternică, iar capul mare este mai mult lat decât alungit.
Capul este mai lat la nivelul ochilor, iar bărbia este puternică și evidentă. În jurul gâtului, părul este un pic mai lung formând un guler. Picioarele, nici prea lungi, nici prea scurte, ciolănoase, se termină cu labe mari, rotunde și ornate cu smocuri de păr. Pe extremitatea posterioară a membrelor posterioare, părul este de asemenea mai lung. Coada este lungă și stufoasă.
Femelele sunt, în general, mai mici ca și talie decât masculii, și mai zvelte. Masculii cântăresc în jur de 6,8-9 kg, în timp ce femelele pot atinge o greutate corporală de 4,5-6,8 kg.
Ragdollul se maturizează mai lent, fiind necesari până la 3-4 ani pentru a se dezvolta complet. De asemenea, este o pisică ce poate fi educată cu ușurință.
Temperament
Ragdollul este poate singura rasă selecționată tocmai pentru temperamentul său absolut pașnic, foarte afectuos, încrezător și liniștit. Dacă este luată în brațe, pisica se abandonează total. Deloc gălăgioasă, miaună încet și nu este deloc o pisică sâcâitoare. Tocmai pentru caracterul său supus, ascultător și blând, animalul trebuie tratat cu bunăvoință. Acceptă cu ușurință prezența copiilor, care nu trebuie totuși să abuzeze de docilitatea sa, și compania altor pisici, cu condiția ca acestea să nu fie agresive. Datorită faptului că este puțin activă și reactivă, se adaptează foarte bine la viața de apartament și, în ciuda caracterului său pașnic și liniștit, știe să exprime un repertoriu felin normal. La pisicile obținute pe linia britanică, docilitatea este mai puțin evidentă, pentru a păstra un temperament natural al animalelor.
Întreținere
Blana pisicilor din această rasă nu necesită o îngrijire specială, ci o simplă periere cu un pieptene din metal de circa două ori pe săptămână. Ca și pisicile din alte rase, Ragdoll năpârlește, în general, o dată cu schimbarea sezoanelor. Absența unui puf abundent, dens, are ca efect reducerea căderii părului, încurcării acestuia și a formării ghemelor de păr la nivel gastrointestinal. Din punct de vedere al sănătății, Ragdoll-ul este, în general, o rasă rezistentă, rareori necesitând îngrijiri medicale. Cu toate acestea, există câțiva factori de risc care nu trebuie neglijați. Bolile care pot afecta pisicile din rasa Ragdoll sunt reprezentate de displazia de șold și cardiomiopatia hipertrofică a felinelor.
Masculii nu sunt feriți de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avută o atenție sporită la alimentație și la apariția eventualelor dificultăți de urinare. După o anumită vârstă, în funcție și de individ, aceste pisici au tendința de a depune tartru dentar, cu predilecție pe molari și carnasiere.
Ideal este ca, după vârsta de 6-8 ani, chiar dacă aveți un exemplar sănătos, să-i efectuați un control de rutină și câteva investigații (ecografie, radiografie, analize de sânge și urină) pentru a depista din timp eventualele sensibilități și pentru a încerca remedierea acestora printr-o alimentație corespunzătoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.
Speranța de viață a Ragdoll-ului este de circa 15-20 ani.
