Pisicile sunt animale foarte apropiate de stăpânii lor, cărora de multe ori le solicită excesiv atenția; acest comportament poate afecta relațiile dintre ele și membrii umani ai familiei cu care interacționează. Tipul de manifestare amintit este specific acelor animale de companie care sunt ignorate.
Dacă sunteți enervați peste măsură de faptul că pisica dumneavoastră are obiceiul să zgârie mobila și să vă facă lenjeria de pat sau perdelele fâșii, ne propunem prin acest articol să vă calmăm, explicându-vă că ea are nevoie să zgârie și să se cațere, acest tip de comportament fiind perfect normal.
De obicei, atunci când ajung în noul cămin, majoritatea pisoilor sunt deja obișnuiți să își facă necesitățile la litieră, pentru că mama lor i-a învățat bunele maniere. Atunci când sunt micuți, pisica-mamă le linge abdomenul pentru a stimula eliminarea, funcție pe care pisoii nu o pot controla în primele săptămâni de viață. Cu timpul, ea îi obișnuiește cu litiera, arătându-le cum să sape, cum să își facă nevoile și cum să „acopere”.
Copiii au o înclinaţie deosebită de a aduna pisoii de pe stradă şi de a-i aduce acasă. Urmarea o cunoaştem cu toţii: rugăminţi fierbinţi de a păstra animăluţele. Însă apariţia neaşteptată a unui nou membru în familie poate genera situaţii diferite: părinţii rămân de neclintit în decizia lor de a nu adopta pisica sau… cedează şi acceptă acest lucru.
Alura unei pisici, modul în care priveşte sau în care îşi ţine coada sunt manifestări specifice pe care, dacă nu ştim să le interpretăm, le putem înţelege greşit – pisica poate deveni, cu alte cuvinte, victimă fără voie. Acest limbaj este cu atâtmai greu de înţeles cu cât nu ne putem baza, în descifrarea lui, numai pe intuiţie, el fiind destinat altor pisici şi nu oamenilor. Astfel, semnele care indică teama sau iritarea pot fi uşor confundate cu momente ale jocului, tocmai din cauză că acestea se aseamănă.
Hipertiroidismul felin este o afecţiune destul de frecvent întâlnită la pisicile trecute de vârsta de opt ani. Este o maladie determinată de o tumoare secretantă de hormoni tiroidieni, situată în interiorul tiroidei sau în vecinătatea ei. Probabilitatea apariţiei unei astfel de tumori creşte odată cu înaintarea în vârstă (vârsta medie este de 13 ani).
Puii de pisică au capacitatea de a digera laptele, adică proteine, grăsimi și lactoză de origine animală. Laptele de pisică nu conține foarte multe enzime, dar se pare că are un conținut mai mare în fier față de cel al altor specii. În laptele folosit ca substitut trebuie să se regăsească minerale (Ca, P, Mg, Na, Cl, K), oligoelemente (Fe, Cu, Zn, Se, I, F, Mn) și vitamine (A, D3, E, K, C, grupul B) împreună cu aminoacizi (triptofan și arginină), acizi grași esențiali (linoleic, linolenic, arahidonic) și taurină.
La naștere, puii sunt orbi și surzi, iar țesutul adipos este aproape inexistent și implicit fără rezerve de energie. Astfel, în primele zile, ei sunt dependenți de căldura mamei, de cuib și de laptele matern. Ochii se deschid între ziua a șaptea și a zecea de viață, iar dinții erup la vârsta de două săptămâni. La vârsta de trei-patru săptămâni, vederea joacă un rol important în ghidarea, printre ceilalți pui, spre mamă.