Pisicile sunt deținãtoarele unui întreg ansamblu de expresii vocale pe care cei mai mulți dintre stãpânii acestora învațã sã-l înțeleagã. Limbajul pisicilor poate fi pe deplin descifrat, chiar dacã acestea folosesc, pe lângã exprimarea prin sunete, și alte mijloace, cum ar fi limbajul corpului sau marcarea teritoriului.
INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL PISICII
Aproape toate felinele utilizeazã anumite canale de transmitere a informației pentru a comunica cu cei din jur, dar existã și rase de pisici care comunicã mai repede, mai des și mai intens cu ființele din preajma lor, cu alte cuvinte, sunt mai vorbãrețe decât alte pisici. De exemplu, Siamezele sunt cunoscute ca fiind „vocalistele” lumii pisicești, pe când la polul opus se aflã Persanele, care sunt tãcute în comparație cu celelalte surate. Cea mai cunoscutã formulare vocalã a pisicii este „miau”, expresie care are o mulțime de versiuni, de diferite lungimi și niveluri. Alte sunete pisicești familiare sunt sâsâitul și mârâitul agresiv, sunetele specifice femelelor în cãlduri, încercarea de a imita posibila pradã și, nu în ultimul rând, celebrul tors.