Comportament

Pisica dumneavoastră este cumva bosumflată și lipsită de chef? Plictiseala este adeseori cauza principală a multor probleme comportamentale, incluzând agresivitatea față de alte animale, cât și față de oameni, toaletarea excesivă și starea de depresie. Cu toții cunoaștem foarte bine pisicile care zac pe canapea sau într-un fotoliu – ele sunt animale sedentare, predispuse spre obezitate, fiind ceva mai rotofeie decât cele active.

O porție zilnică de exerciții fizice este tot atât de importantă pentru pisici, ca și pentru stăpânii lor. O repriză de 10-15 minute de joacă pe zi va îmbunătăți atitudinea pisicii dumneavoastră, îi va spori pofta de viață și o va ajuta să-și mențină un tonus fizic ridicat. Pe lângă acestea, interacțiunea cu pisica într-un mod pozitiv este o activitate sănătoasă și relaxantă și pentru dumneavoastră.

Încălcarea teritoriului
Se știe că pisica are un instinct teritorial foarte puternic. Nu trebuie să ne surprindă, așadar, dacă aceasta va avea un comportament vehement de apărare atunci când va fi mutată din locul binecunoscut ei, ori când oaspeți nedoriți îi vor invada spațiul. În ambele situații, primul instinct al pisicii o va îndemna să-și marcheze urgent teritoriul care-i pare nesigur în stilu-i caracteristic, atât de puțin agreat de stăpân.

Atenție! Nu o pedepsiți niciodată, acest lucru poate distruge definitiv relația dintre dumneavoastră! Când animalul stropește în casă, înseamnă că se simte, dintr-un motiv oarecare, amenințat, iar rezolvarea nu constă într-o atitudine și mai stresantă. Introducerea unei pisici noi în apartament trebuie făcută cu tact și cu răbdare.

Cele mai multe dintre pisici trăiesc fericite în sânul familiei lor, fără a avea vreodată deviații de comportament. Cazuri izolate, însă, dovedesc că există și astfel de probleme și că ele nu sunt deloc de neglijat, iar când avem neșansa de a ne confrunta cu ele e nevoie de mult tact și de talent de detectiv pentru a depista sursa care a provocat neplăcerile.

Unde am greșit?
Ne-am dorit mult de tot o pisicuță foarte mică, pentru a încerca să ne dovedim talentele de părinți-surogat. Am crezut că, alăptând-o cu biberonul, aceasta va fi la maturitate cu mult mai atașată de noi. Nimic mai greșit! Educația energică a mamei-pisică nu poate fi suplinită de acțiunea omului, care nu va avea abilitatea de a frâna tendința de agresivitate născută din răsfăț a puiului prematur adoptat.

Sã ai o familie mare de pisici poate fi o idee foarte tentantã, dar este și o mare provocare care necesitã multã responsabilitate. Dacã aveți în întreținere mai multe pisici, atunci vã puteți aștepta ca ierarhiile, interacțiunile, joaca, tachinãrile, invidia și haosul general sã întreacã orice închipuire. Continuãm prezentarea pașilor prin care puteți evita problemele, atunci când dețineți un numãr mai mare de pisicuțe.

Faceți „prezentãrile” cu multã grijã
Modul în care o pisicã nouã se va integra într-o casã care are deja alți locatari felini depinde în mare mãsurã de felul în care veți face „prezentãrile”. Pisicile care au trãit împreunã o perioadã mai lungã de timp și-au stabilit deja o structurã socialã la care s-au adaptat toate, dar ea se poate duce de râpã atunci când aduceți un alt pisoiaș sau un exemplar adult în mijlocul acestora. Dacã viitorul membru al familiei a fost consultat de medicul veterinar și v-ați asigurat cã nu are nici o boalã, puteți începe acomodarea lui cu noii colegi de apartament.

Cu trenul…
Călătoria cu trenul este atât de simplă! Reglementările SNCFR sunt foarte clare: pisica poate călători în compartiment cu dumneavoastră, dacă ceilalți pasageri acceptă prezența ei. Este de preferat, bineînțeles, să o puneți într-o cușcă transportoare. Ea poate fi lăsată și liberă, cu condiția să fie ținută în lesă sau în ham.

Cel mai comod pentru pisică și pentru dumneavoastră este să o țineți pe genunchi, dar numai dacă este cuminte. În general, pisicile suportă destul de bine călătoriile cu trenul, pentru că acesta este un mijloc de transport mai puțin zgomotos și mai stabil. Cazurile în care pisicii i se face rău în tren sunt foarte rare, dar evitați să vă hrăniți prietena chiar înainte de plecare. Ca măsură de siguranță, pregătiți-vă la îndemână o sticlă cu apă. Pentru a lăsa pisica liberă, trebuie să aveți mare încredere în ea, să nu vă temeți că va fugi. Dacă o scoateți din cușcă, o faceți pentru a o alinta… Dacă miorlăie, dacă se enervează, o mângâiere vă poate ajuta să aveți totuși o călătorie plăcută.

De câteva ori pe an, pisicile noastre ne pun în situații dificile. Este vorba de plecările în vacanță, când lucrurile se complică. În special dacă ne hotărâm să le luăm cu noi… Și asta se întâmplă de cele mai multe ori, pentru că ne este foarte greu să le lăsăm în grija prietenilor sau a vecinilor. În plus, copiii sunt atât de atașați de ele încât nici nu vor să se gândească la o vacanță în care trebuie să plece singuri. Și totuși nu este deloc simplu să călătorești cu un pisoi… Este important să fim atenți la detaliile legate de transport, cazare, de locurile în care putem merge cu el, fie că sunt magazine, restaurante sau parcuri de distracție.

Pisica este un animal foarte special, cu un comportament social interesant şi uneori chiar surprinzător. A-l înţelege şi a-l respecta înseamnă să creezi o atmosferă plăcută şi o armonie benefică în interiorul unei case în care pisicuţa este considerată un adevărat membru al familiei.

La origini, felinele sunt animale solitare, care, spre deosebire de reprezentanţi ai altor specii, nu formează haite sau grupuri în care convieţuiesc sau atacă (dar există şi excepţii despre care vom vorbi mai târziu). Aşa se face că, de obicei, puii rămân în grija mamei, rare fiind întâlnite cazurile în care motanul, tatăl puilor, participă la procurarea hranei.

Chiar dacă a fost abandonată la zeci de kilometri de casă, o pisică e în stare să găsească, aproape de fiecare dată, drumul de întoarcere. Oare cum se întâmplă acest lucru?

Din punct de vedere medical, specialiştii nu au putut descoperi adevăratul motiv pentru care pisicile posedă acest extraordinar simţ al direcţiei, însă au putut analiza ceea ce se cunoaşte cu certitudine până în prezent.

Marcarea teritoriului
Pisicile sunt prădători înnăscuţi, care, în sălbăticie, îşi marcau teritoriul pentru a se putea întoarce în aceeaşi zonă, ca să vâneze. În plus, mâţele sunt foarte protectoare cu teritoriul lor şi au un foarte bun simţ al mediului înconjurător.
Şi în cazul pisicilor domesticite, locul este cel mai important. Există mărturii ale unor proprietari care şi-au vândut casele, luând cu ei şi pisicile. După un timp, au fost contactaţi de noii proprietari pentru a afla că pisicile lor au reapărut în apropierea fostului domiciliu. De aceea, se poate spune că pentru o pisică, teritoriul este, de multe ori, chiar mai important decât stăpânul.