Cum tratăm anxietatea de separare
Pisica ta se ține scai după tine prin casă, miaună insistent, stă ascunsă și nu vrea să mănânce atunci când ești plecat? Ei bine, ar putea suferi de sindromul anxietății de separare.
Anxietatea de separare nu este o tulburare întâlnită numai la câini, ci poate apărea la fel de bine și în rândul pisicilor. Aceasta este concluzia la care au ajuns recent cercetătorii care studiază comportamentul felinelor. Contrar a ceea ce se credea până acum, pisicile sunt, de fapt, animale foarte sociabile, iubitoare, care dezvoltă legături emoționale foarte strânse atât cu stăpânul lor, cât și cu alte animale. Atât de strânse, încât ajung să resimtă acut lipsa acestuia.
Astfel, în momentul în care pisica este despărțită de stăpânul ei sau de vreun membru al familiei de care este foarte atașată, pot apărea primele semne ale anxietății de separare. Pisica insistă să fie lângă stăpân tot timpul, îl urmează ca o umbră, dintr-o cameră în alta. Când acesta vrea să plece de-acasă, pisica devine tristă sau se ascunde într-un colț, iar când stăpânul se întoarce, pisica se entuziasmează foarte tare.
Cum apare boala
Pisicile care suferă de această afecțiune se manifestă într-o manieră specifică: miaună mult, urinează și defechează în locuri nepotrivite sau, mai rar, încep să distrugă tot prin casă: rod sau zgârie mobila, cablurile etc. Tulburarea se poate însă manifesta și prin simptome mai subtile: pisica refuză să mănânce atunci când e lăsată singură sau vomită când stăpânul nu stă lângă ea. De multe ori, se poate întâmpla să se lingă insistent în anumite zone, până va cheli.
Posibile cauze
Specialiștii nu știu exact care sunt cauzele apariției acestei probleme, dar se presupune că este vorba fie de factori genetici, fie de factori de mediu. O pisică abandonată sau înțărcată prea devreme este mai predispusă la anxietatea de separare decât una crescută în casă de mică, alături de mama ei. De aceea, ca să nu ai probleme, te sfătuim ca atunci când îți cumperi o pisică să alegi una sociabilă, care a stat lângă mama sa cel puțin două luni.
Ce poți face?
Primul pas pe care trebuie să îl faci este să discuți despre asta cu veterinarul tău. Se impune un control atent, ca să afli dacă într-adevăr asta este problema. S-ar putea ca pisica ta să sufere, de fapt, de o boală fizică și nu de o afecțiune de factură… emoțională. De exemplu, dacă pisica urinează în locuri nepotrivite și miaună mult, s-ar putea să aibă o afecțiune a tractului urinar sau o infecție. Dacă se linge prea des, poate avea alergie. Veterinarul va stabili ce analize sunt necesare și care este tratamentul potrivit pentru fiecare afecțiune în parte.
În cazul anxietății de separare, cea mai bună soluție poate fi modificarea ritmului cotidian și a modului de viață al pisicii în paralel cu administrarea unui tratament medicamentos. Făcând modificări în rutina zilnică a pisicii, s-ar putea să-i faci acesteia viața mult mai ușoară.
Astfel, cu un sfert de oră înainte să pleci de acasă și după ce revii, încearcă să ignori pisica. Poți să lași prin casă o jucărie care să-i distragă atenția sau să îi ascunzi gustări într-o jucărie specială și s-o lași s-o desfășoare, descoperindu-le pe fiecare, pe rând. Înainte să pleci, lasă la vedere jucăriile preferate ale pisicii, iar când te întorci, ascunde-le.
Și toate acestea pentru ca pisica ta să simtă că trăiește într-un mediu cât mai plăcut și mai provocator. De aceea, un ansamblu de joacă va fi o sursă inepuizabilă de distracție pentru ea, iar în petshop găsești o mulțime de modele din care să alegi. De asemenea, ca să poți crea un mediu cât mai plăcut, poți lăsa televizorul sau radioul pornit în perioada când ești plecat de acasă.
Unele feline adoră să urmărească videoclipuri sau desene animate, altora le place chiar să aibă un alt animal în preajmă. Uneori, însă, va fi nevoie de un tratament medicamentos, pe o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, însă nu va fi administrat decât la recomandarea și sub supravegherea unui medic veterinar.
