Pisica este un animal foarte special, cu un comportament social interesant şi uneori chiar surprinzător. A-l înţelege şi a-l respecta înseamnă să creezi o atmosferă plăcută şi o armonie benefică în interiorul unei case în care pisicuţa este considerată un adevărat membru al familiei.

La origini, felinele sunt animale solitare, care, spre deosebire de reprezentanţi ai altor specii, nu formează haite sau grupuri în care convieţuiesc sau atacă (dar există şi excepţii despre care vom vorbi mai târziu). Aşa se face că, de obicei, puii rămân în grija mamei, rare fiind întâlnite cazurile în care motanul, tatăl puilor, participă la procurarea hranei.

Chiar dacă a fost abandonată la zeci de kilometri de casă, o pisică e în stare să găsească, aproape de fiecare dată, drumul de întoarcere. Oare cum se întâmplă acest lucru?

Din punct de vedere medical, specialiştii nu au putut descoperi adevăratul motiv pentru care pisicile posedă acest extraordinar simţ al direcţiei, însă au putut analiza ceea ce se cunoaşte cu certitudine până în prezent.

Marcarea teritoriului
Pisicile sunt prădători înnăscuţi, care, în sălbăticie, îşi marcau teritoriul pentru a se putea întoarce în aceeaşi zonă, ca să vâneze. În plus, mâţele sunt foarte protectoare cu teritoriul lor şi au un foarte bun simţ al mediului înconjurător.
Şi în cazul pisicilor domesticite, locul este cel mai important. Există mărturii ale unor proprietari care şi-au vândut casele, luând cu ei şi pisicile. După un timp, au fost contactaţi de noii proprietari pentru a afla că pisicile lor au reapărut în apropierea fostului domiciliu. De aceea, se poate spune că pentru o pisică, teritoriul este, de multe ori, chiar mai important decât stăpânul.