Hipertiroidismul, afecţiunea pisicilor bătrâne

Pisica nr.107/07.2010 [ Sanatate ]

Dacă pisica ta a slăbit brusc, are frecvent diaree şi este mai tot timpul nervoasă, ar putea fi un prim semn de hipertiroidism. Aceasta este una dintre cele mai frecvent întâlnite afecţiuni ale pisicilor în vârstă care, netratată la timp, poate fi fatală, din cauza unei suprasolicitări a inimii.

Hipertiroidismul este provocat de o tumoare care apare într-unul sau în ambii lobi ai glandei tiroide, amplasată în gâtul pisicii. Aceste tumori sunt benigne în 98% din cazuri, dar ele pot face glanda tiroidă, care controlează metabolismul, să producă o cantitate prea mare de hormon T4. Drept urmare, metabolismul pisicii se accelerează, ceea ce reprezintă cauza pentru simptomele acestei afecţiuni. Veterinarul poate simţi tumoarea când palpează gâtul pisicii, iar o analiză sangvină poate revela un nivel crescut de hormon T4.
Dacă este lăsat netratat, hipertiroidismul poate duce la afecţiuni cardiace sau renale care, la rândul lor, duc la moartea prematură.
Glanda tiroidă este localizată în partea superioară a traheei şi joacă un rol important în reglarea metabolismului. Boala este mai des întâlnită la pisicile cu vârsta de peste 8 ani.
Din cauza acestei boli însă, sunt afectate şi alte organe, inclusiv inima, care este forţată, astfel, să mărească fluxul sangvin în organism. Din acest motiv, inima se măreşte în volum. Ca atare, aproximativ 25% din pisicile care suferă de hipertiroidism prezintă şi hipertensiune.
Cu cât avansează în vârstă, pisica este mult mai expusă riscului de a suferi de hipertiroidism, mediul de viaţă şi dieta jucând un rol important în apariţia disfuncţiilor tiroidiene.

Simptome

Cele mai afectate de boală sunt, aşadar, pisicile de vârstă mijlocie sau cele bătrâne. Primul semn de boală şi cel mai evident este scăderea în greutate, în condiţiile în care pisica prezintă un apetit mai crescut decât în mod normal. Pisicile afectate de boală beau, de asemenea, foarte multă apă şi urinează foarte des, nu se mai spală. Periodic, pot apărea stări de vomă şi diaree, iar blana poate cădea. În unele cazuri, poate apărea chiar şi anorexia, pe măsură ce boala avansează.De asemenea, pisica afectată de această boală poate prezenta tahicardie, şi ritm cardiac galopant.
Nu există predispoziţie de sex sau rasă. Statisticile arată că până la 85% dintre pisicile cu hipertiroidism pot avea semne de hipertensiune sistemică.

Diagnostic

Diagnosticarea bolii necesită efectuarea de analize de sânge specifice. Aşa că, primul pas se referă la testarea unuia dintre hormonii produşi de tiroidă, numit tiroxină sau T4. Dacă nivelul acestui hormon este foarte ridicat, atunci nu mai sunt necesare alte teste, rezultatul fiind evident. Dacă nivelul lui T4 este normal sau doar puţin mărit şi totuşi simptomele indică existenţa hipertiroidismului, se mai testează un alt hormon T3.
În general, hipertiroidismul trebuie suspectat atunci când o pisică bătrână prezintă o scădere în greutate, asociată cu un apetit satisfăcător. Cu toate acestea, inapetenţa nu exclude această boală.

*articolul integral in editia tipărită