Pisicile albe, graţioase şi speciale

Pisica nr.107/07.2010 [ Lifestyle ]

Pisicile albe sunt speciale. Şi nu doar pentru alura lor graţioasă şi aristocratică, ci şi pentru teoriile apărute pe seama blănii şi a precauţiilor legate de îngrijirea acestora. Află care este povestea acestor pisici absolut minunate, în rândurile care urmează.

Pisicile albe, la fel ca toate celelalte animale albe în general, sunt preţioase, elegante şi uşor vulnerabile. Albul blăniţei lor nu reprezintă o culoare reală, ci mai degrabă o absenţă a culorii, ceea ce explică şi precauţiile pe care e bine să le ai în vedere în ceea ce priveşte protecţia solară. Explicaţia pentru diferitele culori şi texturi care acoperă trupul animalelor este legată de varietatea şi distribuirea "coloranţilor" naturali din pielea şi blana acestora. Unul dintre aceşti coloranţi este melanina, cel mai important protector al pielii împotriva radiaţiilor ultraviolete. Pielea pisicilor albe conţine foarte puţină melanină sau deloc. De aceea, ele sunt mult mai vulnerabile la arsuri solare şi la cancer de piele decât pisicile colorate. Nu întâmplător, specia clasică de pisică domestică este cea maronie vărgată, având combinaţia ideală de culori pentru a garanta o protecţie solară optimă. Dacă te gândeşti că pisicile au fost la origini animale nevoite să trăiască în deşert, şi să fie expuse în permanenţă unui soare arzător, este fascinant faptul că felinele albe chiar există. Ele sunt un exemplu clar al felului în care, după secole de creştere a animalelor de către om, au apărut aceste exemplare superbe, dar complet dependente de oameni, în ceea ce priveşte supravieţuirea şi protecţia.

Precauţii

Dacă ai adoptat o pisicuţă complet albă, este indicat să o fereşti în totalitate de soare sau să îi limitezi pe cât se poate expunerea la razele acesuia. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să creşti pisicuţa numai în casă, pentru a nu fi tentată să iasă afară atunci când creşte. În această situaţie, este esenţial ca pisica să fie sterilizată sau castrată, dacă felina este motan.
În cazul în care ai adoptat o pisică albă adultă care este deja obişnuită să-şi petreacă timpul afară, s-ar putea să fie tristă şi neliniştită dacă nu îi vei da voie să iasă. Dar dacă pisica se mulţumeşte doar să stea în curte, atunci o poţi lega de un pom sau de un stâlp la umbră, de unde poate privi în voie împrejurimile şi se poate relaxa, dar fără să o pierzi din ochi. În cazul pisicilor cărora le place să hoinărească peste tot, poţi încerca să aplici o cremă pentru protecţie solară pe urechi, pe nas şi în jurul ochilor şi a gurii, dacă este posibil şi dacă animalul nu protestează. În oricea caz, ca regulă generală, pisica ar trebui lăsată afară doar după-amiaza târziu şi seara, evitând orele când soarele este cel mai puternic.

Albe şi nu prea

Nu toate pisicile albe sunt de un alb pur. Unele dintre ele au diverse "nuanţe" de alb. Deşi cea mai mare parte a blăniţei este albă, zonele din jurul urechilor, a feţei şi a picioarelor sunt acoperite cu blăniţă crem. Acestea sunt cazuri extreme, întâlnite cel mai adesea la pisicile siameze şi himalayene. Interesant este faptul că aceste zone mai închise la culoare apar pentru că temperatura corpului este mai scăzută în zonele respective. În cazul acestor pisici "albicioase" apar pete închise în zona nasului sau a gurii, în special la vârste fragede. Este un fenomen des întâlnit, mai ales la pisicile portocalii şi este perfect normal atâta timp cât aceste părţi sunt netede, iar pielea nu este schimbată în vreun fel. Alte pisici au blăniţa de o nuanţă gri în jurul ochilor, lucru observabil în special la felinele din rasa persană.

*articolul integral in editia tipărită