Pisica îşi muşcă coada. Hiperestezia felină

Pisica nr.106/06.2010 [ Sanatate ]

Pisica ta miaună frecvent şi îşi muşcă propria coadă. Ai încercat o mulţime de tratamente de deparazitare gândidu-te că poate cauza ar fi puricii sau căpuşele, dar în zadar. Ai verificat şi dacă este vorba de o zgârietură, dar ai văzut că nu este vorba nici despre aşa ceva.

Dacă pisica ta prezintă simptomele pe care ţi le-am amintit mai sus, şi te-ai convins că nu este vorba nici despre paraziţi şi nici despre vreo rană ascunsă, atunci este cazul să te gândeşti că pisica ar putea avea sindromul hiperesteziei feline. Iniţial, unii stăpâni pot considera un astfel de comportament al pisicii lor drept nostim sau distractiv. Dar când problema începe să intervină tot mai des şi să dureze din ce în ce mai mult, ea devine o cauză de îngrijorare reală.Această afecţiune survine, în general, la pisicile cu vârsta cuprinsă între 1-4 ani. De asemenea, rasele siameză şi cele de origine asiatică în speţă, sunt cele mai atinse de acest sindrom.

Simptome

Semnele clinice ale acestui sindrom se manifestă printr-un comportament uneori agresiv sau chiar hiperactiv, cum ar fi, de exemplu, linsul excesiv sau obsesia pentru propria coadă. Practic, pisica porneşte adevărate atacuri ocazionale orientate asupra cozii, mârâie şi şuieră la propria coadă, uneori muşcând-o, iar alteori făcând ture în cerc după ea.
Potrivit specialiştilor în ştiinţa aplicată a comportamentului animal, această boală include unele manifestări compulsive şi neurologice. În mod curent, o pisică ce suferă de această problemă va avea pupilele dilatate, pielea foarte încreţită şi tendinţa frenetică de a se spăla tot timpul, ceea ce duce la pierderea părului. De obicei, pisica se concentrează mai ales asupra spălării exagerate a cozii şi a zonei flancurilor. Unele pisici devin foarte zgomotoase şi agresive, putând lăsa impresia că au halucinaţii atunci când se sperie de propria coadă, când au o privire agitată şi ies în fugă din cameră. Când suferă de aceste simptome, pisicile sunt extrem de sensibile la atingere, şi pot să dea cu laba şi să-i zgârie pe cei care încearcă să le reprime aceste manifestări.
Din motive necunoscute, episoadele de hiperestezie felină au tendinţa de a se manifesta în special dimineaţa sau seara. Comportamentul agresiv poate apărea brusc şi fără vreo cauză aparentă. După ce suferă o criză, pisica pare foarte derutată.

Mieunat excesiv

Poţi observa, de asemenea, şi alte simptome precum: o privire ciudată, pisica având pupilele dilatate, o sensibilitate extremă în momentul în care o mângâi pe spate, schimbări de dispoziţie frecvente, dar şi un mieunat excesiv. Din punct de vedere medical, cauza apariţiei sindromului hiperesteziei feline rămâne necunoscută, dar există câteva posibile explicaţii.
O primă ipoteză aduce în discuţie posibilitatea unei crize, fiindcă anumite pisici afectate de acest sindrom reacţionează la medicamentele anticonvulsive. Se presupune, în egală măsură, că ar putea fi vorba de o tulburare obsesională compulsivă, faptul că pisicile reacţionează favorabil la medicamentele antiobsesionale sprijinind această ipoteză. Anumiţi specialişti susţin că o combinaţie între cele două ipoteze este cea mai plauzibilă explicaţie. Dar, în realitate, nu există niciun test care să permită diagnosticarea sindromului hiperesteziei feline.

*articolul integral în ediţia tipărită.