Minighid al bolilor virale la pisică

Pisica nr.106/06.2010 [ Sanatate ]

Un ghid al celor mai cunoscute boli virale ale pisicii este foarte necesar, în condiţiile în care cu toţii ne dorim să putem interveni la timp în tratarea lor. Din fericire, pentru multe dintre ele, există vaccinuri, dar sunt destule altele pentru care nu există încă un leac. Aşadar, încă un motiv să ne informăm mai bine în această privinţă.

Rinotraheita virală

Această afecţiune este favorizată de un herpes virus şi nu se transmite decât între pisici, prin secreţiile oculare, nazale şi ale gurii. Pisoii sunt primii afectaţi, fiindcă sistemul lor imunitar nu este chiar atât de bine dezvoltat. Boala are o perioadă de incubaţie relativ scurtă, în schimb perioada de evoluţie a bolii este destul de lungă, ajungându-se până la patru săptămâni şi chiar mai mult. Printre semnele clinice cele mai cunoscute se numără ameţeli, tuse, febră, lipsa poftei de mâncare. Leziuni grave ale ochilor sunt, deseorin asociate cu această afecţiune: acestea încep cu o conjunctivită, care degenerează în inflamaţii, ulcere de cornee, putând duce la orbire. Rareori, prin complicaţii bacteriene, poate apărea pneumonia. Frecvent este întâlnită, de asemenea, starea de depresie care are o severitate accentuată. Terapia trebuie începută imediat pentru a putea interveni la timp şi pentru a diminua eventuale consecinţe mult mai grave ale acestei boli.

Caliciviroza felină

Caliciviroza este o boală care afectează aparatul respirator al felinelor. Este cauzată de aşa numitele specii de "virusuri mici, rotunde" (SRV - "small round viruses") şi există mai multe tulpini care pot infecta pisicile.Trasmiterea acestei afecţiuni se face prin salivă, excremente şi secreţii nazale. Virusul este foarte stabil şi rezistent în mediul exterior, dar este capabil să se înmulţească numai în interiorul celulelor vii. Rezistă chiar şi la temperaturi foare scăzute, rămâne stabil chiar şi după congelări şi decongelări repetate, iar carnea conservată prin congelare este considerată sursa principală de infecţie. De asemenea, riscul infestării altor pisici rămâne ridicat. Pisica este abătută, are febră, leşină des, îi curge nasul, acestea fiind primele simptome ale bolii, urmate de ulceraţii dureroase pe limbă şi pe cerul gurii, care o vor împiedica să se hrănească stimulând o hipersalivaţie. Singura metodă de prevenire a acestei afecţiuni rămâne vaccinarea (detalii despre cele mai importante vaccinuri poţi citi în numărul 95, din mai 2009 ale revistei "Pisica").

Panleucopenia

Afecţiune foarte contagioasă, gravă şi chiar letală, panleucopenia sau parvoviroza felină este provocată de un virus din familia Parvoviridae, virus asemănător parvovirozei canine. Virusul este deosebit de puternic, fiind capabil să reziste în mediul exterior perioade îndelungate, până la 10-12 luni. Printre simptome se numără: lipsa poftei de mâncare, febră, de 40-41 de grade C, stări de vomă şi diaree abundentă, uneori hemoragică. Formele foarte grave nu sunt vindecabile, în timp ce altele mai uşoare şi mai puţin devastatatoare, pot fi rezolvate prin terapii paliative. Profilaxia prin vaccinare este absolut obligatorie.
De reţinut că boala nu este transmisibilă la câine, şi nici la om, pentru fiecare din aceste specii existând un corespondent viral.
La fel ca în cazul parvovirozei canine, odată ajuns în organism, virusul atacă celulele albe şi provoacă leziuni serioase în tractul digestiv, mai ales în intestinul subţire (absorbţia intestinală este periclitată, ca urmare organismul este deshidratat puternic şi invadat de toxine bacteriene).

*articolul integral în ediţia tipărită.