Rase

TONKINEZA – FIDELITATE ȘI EXUBERANȚĂ (I)

Origine și istoric
În jurul anului 1960, Jane Barletta din New Jersey și Margaret Conroy din Canada au fost cele care au inițiat un program de creștere pentru a produce hibrizi din Siamezã și Burmezã, ceea ce a dus la apariția Tonkinezei. Astfel a apãrut o linie de pisici de culoare maro închis, cu pointuri de nuanțã mai închisã pe fațã, urechi, membre și coadã. Culoarea a fost etichetatã ca „nurcã”, pentru cã blana era foarte asemãnãtoare cu cea a acestui animal.

De obicei, crescãtorii sunt dispuși sã ofere puii atunci când aceștia au vârsta cuprinsã între 12 și 16 sãptãmâni. Dupã 12 sãptãmâni, pisoilor le-au fost deja administrate vaccinurile de bazã, s-au dezvoltat fizic și și-au format comportamentul social, astfel încât sã poatã face fațã schimbãrii mediului de trai. Elementele esențiale pentru a putea oferi Tonkinezei o viațã lungã și sãnãtoasã sunt: traiul în interior, castrarea sau sterilizarea și asigurarea unor suprafețe speciale pe care aceasta sã își poatã exersa ghearele.

Citește tot articolul
Sanatate

TULBURÃRILE DIGESTIVE ALE PISICII (II)

Constipația
Neputința pisicii de a elimina scaunul sau producerea rarã a acestuia este, de asemenea, o situație foarte neplãcutã: pisica va merge des la cutia cu nisip, va sta încordatã (atenție, verificați în cutie, imediat dupã vizita pisicii, eventualele urme de urinã, întrucât e posibil a se confunda situația cu imposibilitatea animalului de a urina, problemã ce îi poate fi fatalã dacã depãșește 24 de ore!), își va pierde pofta de mâncare și va prezenta o stare generalã de apatie. Întrucât obezitatea și lipsa de exercițiu sunt factori favorizanți ai instalãrii constipației, aceasta e, în primul rând, o problemã a pisicilor ținute exclusiv în apartament.

Citește tot articolul
Sanatate

TULBURÃRILE DIGESTIVE ALE PISICII (I)

Uneori, o proastã funcționare a organismului pisicii, ori o proastã informare a proprietarului acesteia despre nevoile ei nutriționale, provoacã micului animal un serios disconfort. În rândurile ce urmeazã vã sunt prezentate douã tulburãri digestive frecvente și ce trebuie sã știți pentru a-i veni în ajutor felinei mult-iubite.

Diareea
O pisicã sãnãtoasã poate sã manifeste oricând o stare de diaree, provocatã de schimbãri în rutina zilnicã: schimbarea dietei (trecerea bruscã de la un anumit tip de hranã la altul), o masã prea bogatã și greu digerabilã (carne gãtitã) ori foarte grasã, alergia la un anumit tip de mâncare (majoritatea pisicilor dupã vârsta de un an nu mai tolereazã laptele), stresul – care sunt factori favorizanți ușor de combãtut. Paraziții intestinali sunt, de asemenea, potențiali factori cauzatori ai diareei.

Citește tot articolul
Sanatate

Acneea cozii motanului

Un fenomen des întâlnit la motanii necastrați și, în mod deosebit, la cei cu părul lung, este așa-numita „coadă grasă a motanului”. Acest sindrom, datorat unei hipersecreții de sebum a organului supracaudal, poate apărea în diferite stadii de severitate și este în strânsă legătură cu nivelul de testosteron al animalului, acesta fiind și motivul pentru care masculii castrați și femelele sunt rareori afectați. De asemenea, dacă în cazul pisicilor cu părul scurt această hiperactivitate a glandelor sebacee e neutralizată prin autotoaletarea zilnică, în cazul celor cu păr lung acest lucru devine imposibil, situație ce facilitează suprainfectarea zonei.

Citește tot articolul
Comportament

Cum controlați o armatã de pisici

Sã ai o familie mare de pisici poate fi o idee foarte tentantã, dar este și o mare provocare care necesitã multã responsabilitate. Dacã aveți în întreținere mai multe pisici, atunci vã puteți aștepta ca ierarhiile, interacțiunile, joaca, tachinãrile, invidia și haosul general sã întreacã orice închipuire. Continuãm prezentarea pașilor prin care puteți evita problemele, atunci când dețineți un numãr mai mare de pisicuțe.

Faceți „prezentãrile” cu multã grijã
Modul în care o pisicã nouã se va integra într-o casã care are deja alți locatari felini depinde în mare mãsurã de felul în care veți face „prezentãrile”. Pisicile care au trãit împreunã o perioadã mai lungã de timp și-au stabilit deja o structurã socialã la care s-au adaptat toate, dar ea se poate duce de râpã atunci când aduceți un alt pisoiaș sau un exemplar adult în mijlocul acestora. Dacã viitorul membru al familiei a fost consultat de medicul veterinar și v-ați asigurat cã nu are nici o boalã, puteți începe acomodarea lui cu noii colegi de apartament.

Citește tot articolul
Comportament

PISOIUL TURIST (II)

Cu trenul…
Călătoria cu trenul este atât de simplă! Reglementările SNCFR sunt foarte clare: pisica poate călători în compartiment cu dumneavoastră, dacă ceilalți pasageri acceptă prezența ei. Este de preferat, bineînțeles, să o puneți într-o cușcă transportoare. Ea poate fi lăsată și liberă, cu condiția să fie ținută în lesă sau în ham.

Cel mai comod pentru pisică și pentru dumneavoastră este să o țineți pe genunchi, dar numai dacă este cuminte. În general, pisicile suportă destul de bine călătoriile cu trenul, pentru că acesta este un mijloc de transport mai puțin zgomotos și mai stabil. Cazurile în care pisicii i se face rău în tren sunt foarte rare, dar evitați să vă hrăniți prietena chiar înainte de plecare. Ca măsură de siguranță, pregătiți-vă la îndemână o sticlă cu apă. Pentru a lăsa pisica liberă, trebuie să aveți mare încredere în ea, să nu vă temeți că va fugi. Dacă o scoateți din cușcă, o faceți pentru a o alinta… Dacă miorlăie, dacă se enervează, o mângâiere vă poate ajuta să aveți totuși o călătorie plăcută.

Citește tot articolul
Comportament

PISOIUL TURIST (I)

De câteva ori pe an, pisicile noastre ne pun în situații dificile. Este vorba de plecările în vacanță, când lucrurile se complică. În special dacă ne hotărâm să le luăm cu noi… Și asta se întâmplă de cele mai multe ori, pentru că ne este foarte greu să le lăsăm în grija prietenilor sau a vecinilor. În plus, copiii sunt atât de atașați de ele încât nici nu vor să se gândească la o vacanță în care trebuie să plece singuri. Și totuși nu este deloc simplu să călătorești cu un pisoi… Este important să fim atenți la detaliile legate de transport, cazare, de locurile în care putem merge cu el, fie că sunt magazine, restaurante sau parcuri de distracție.

Citește tot articolul
Sanatate

CUM SĂ DEPARAZITĂM PISICA ȘI LOCUINȚA

Pisicile, ca și alte animale domestice, pot găzdui în blană, temporar sau permanent, purici, păduchi și căpușe. După o descriere pe scurt a celor trei tipuri principale de paraziți externi și a efectelor negative pe care aceștia le pot cauza atât animalului, cât și omului, este important să aflăm cum putem elimina aceste probleme în cazul în care acestea există, iar unica soluție viabilă este reprezentată de deparazitare.

Deparazitarea locuinței
Dacă animalul este parazitat cu purici sau căpușe, primul pas este curățarea locuinței, spălarea locurilor preferate de pisică, a spațiilor greu accesibile și aspirarea lor. Curtea și grădina trebuie curățate, îndepărtate frunzele moarte, vegetația rărită, pentru a lăsa să pătrundă soarele. Apoi se aplică insecticide.

Citește tot articolul
Sfaturi Practice

TRUSOUL PISICII (II)

Alte obiecte strict necesare sunt castroanele pentru apă și hrană. Ele se găsesc în comerț și pot fi de dimensiuni diferite și confecționate din diverse materiale. E de preferat a se evita cele din plastic – pe care pisica le poate „plimba” cu ușurință prin toată casa – și cele duble, care conduc atât la udarea hranei (unele pisici refuzând s-o mai consume astfel), cât și la degradarea apei prin descompunerea granulelor de hrană căzute din bolul vecin. Personal prefer vasele din sticlă și porțelan, grele și încăpătoare, întrucât pisica – dacă nu e una cu probleme speciale, cum ar fi obezitatea sau o castrare recentă – nu necesită porționarea hranei de către stăpân și oferirea acesteia la anumite ore, ci trebuie să aibă în permanență la dispoziție un vas plin cu hrană uscată din care va ciuguli, câte puțin, pe tot parcursul zilei.

Citește tot articolul

Sfaturi Practice

TRUSOUL PISICII (I)

Ne-am hotărât să adoptăm o pisicuță? Ei bine, atunci fuga la magazin să-i luăm cele trebuincioase! Mulți spun: „Las’ că-i luăm după aia!”. Adică, mă întreb, după ce, căutând toaleta cu disperare, a apucat să urineze pe un fotoliu ori – caz mai fericit – într-un ghiveci cu flori (locuri pe care le va respecta mai apoi cu sfințenie, știut fiind faptul că pisica își face nevoile mai mereu acolo unde a făcut prima oară)?

Sau după ce a făcut franjuri canapelei pe care tocmai am cumpărat-o? E nevoie să ni se umple mica Persană de noduri ori să călcăm prin ghemotoacele de păr vomate de ea prin casă ca să fim convinși că din trusoul ei lipsește un pieptene?

Citește tot articolul