Dotată cu o vedere deosebit de bună și având o capacitate vizuală eficientă chiar și pe timp de noapte, misterioasa pisică nu e lipsită nici de dezavantaje: capacitatea redusă de a percepe detaliile și de a deosebi culorile. Cercetătorii au stabilit că celulele care înregistrează culorile sunt, la pisică, în număr foarte redus și că lumea văzută de aceasta e scăldată în nuanțe de albastru și verde, obiectele roșii fiind percepute doar ca ceva mai închise la culoare decât cele verzi și albastre.
Culoarea cuprului și castaniu
Această culoare este foarte apreciată și se întâlnește în general la Persane, Exotice, precum și la alte rase care au tangență cu ele. Apare în combinație cu toate culorile blănii (self, tabby, bicolor, alb) în afară de silver (unde ochii sunt verzi sau aurii) și de culorile cu point (unde ochii sunt albaștri).
VERDE
Culoarea verde, ca și cea galbenă, apare la multe pisici de rasă, precum și la cele de casă. Totuși, verdele cel mai intens și mai clar apare la rasele și la varietățile unde standardul cere explicit această culoare, astfel că pentru reproducție sunt selectate exemplarele cu nuanța cea mai intensă, cele cu nuanță mai gălbuie nemaifiind folosite în programul de creștere.
Pisicile sunt cu siguranță specia la care se întâlnește cea mai mare variabilitate a culorii ochilor. Irisul poate avea mai multe nuanțe, de la gri-verde până la galben-auriu și de la galben-auriu și portocaliu până la culoarea cuprului sau chiar maro. Culorile cu adevărat speciale sunt roz (la albino), cea verde (la varietățile silver) sau albastru (care poate varia de la o nuanță palidă până la una profundă, închisă).
Observații atente asupra comportamentului pisicii au arătat că liniștea zilnică a acesteia provine în mare parte din momentele ce țin de rutina casei. Acest lucru este o urmare naturală a faptului că pisica are un comportament teritorial, mica prădătoare patrulând în teritoriul său cu o regularitate demnă de îndeletnicirile unui polițist.
Proprietarii mai vechi de pisici cunosc faptul că, ceea ce ei înțeleg prin dimineață, prânz sau seară nu seamănă neapărat cu criteriile de orientare temporală ale felinei, aceasta fiind un „animal de noapte”.
Acest articol este recomandat oamenilor care cunosc destul de multe lucruri despre pisici, dar care nu știu prea multe despre aparatele de fotografiat. În principiu, există patru tipuri de pisici, din punct de vedere al fotografilor:
– pisicile prietenoase, care își doresc maximum de transfer al blănii pe îmbrăcămintea ta;
– pisicile speriate, care își stabilesc o zonă de toleranță și, imediat ce pătrunzi în cameră, fug și se fac nevăzute;
– pisicile indiferente, care au făcut deja cunoștință cu aparatul de fotografiat, au fost supuse acestui proces plictisitor și nu sunt interesate de tine deloc;
– pisicile înfometate, care vor să îți atragă atenția într-un mod cât mai evident posibil. Aceasta este însă doar o situație temporară, deci nu te baza pe ea, pentru că nu va ține mult!
Multe dintre mișcările labelor se aseamănă cu cele realizate în timpul jocului cu prada, de multe ori pisicile mârâind frustrate când nu-și pot atinge ținta. Există însă și situații în care sunetul emis este de fapt un murmur de mulțumire Dacă privim cu atenție, putem descoperi ce scenariu se desfășoară într-un anumit moment în visul pisicii.
Pisicile pot petrece o zi întreagă lenevind, dormind sau spălându-se, cu foarte scurte pauze de masă. Ele par a avea două motouri pe care le urmează cu sfințenie: „Dacă nu știi ce să faci, spală-te!” și „Dacă te-ai plictisit, dormi!”. Blândele pisici sunt maestre în arta somnului, stând încolăcite în cele mai imposibile poziții, culcate pe spătarele scaunelor sau întinse pe spate și cu lăbuțele în aer.
ÎNCURAJAȚI-O!
Dacă asigurați pisicii o ședere plăcută în casă, perioada de tranziție va fi mai ușoară și pentru ea și pentru dumneavoastră. Fiți atenți la momentul când, după ce a încercat să iasă pe ușă, se întoarce în casă. Recompensați-o printr-o mângâiere, prin mâncare puternic aromată sau jucați-vă cu ea.
„PEDEPSIREA” PISICII
Dacă veți face în așa fel încât ușa să devină un obiect neplăcut pentru pisică, veți reuși să scăpați de mieunatul jalnic prin care vă anunță că vrea să iasă. Este însă esențial ca distragerea atenției să nu fie violentă. Folosiți un bidon cu atomizor, cu care de obicei udați frunzele plantelor, jetul său fin fiind suficient pentru a o îndepărta de ușă.
Iubitorii de pisici, mai noi sau mai vechi, au adesea momente când răbdarea le este pusă la încercare de mâța care… s-a suit, a spart, a intrat etc. Acestea sunt totuși cazuri fericite, iar cei care au fost cu pisica la doctor, știu despre ce e vorba. Un caz fericit este și acela când hotărâți să luați o pisică de pe stradă, să o aduceți acasă, s-o îngrijiți, s-o faceți pisică de apartament – iată un test al răbdării.
Diabetul zaharat este o tulburare a metabolismului glucidic, destul de des întâlnită la pisicile și la câinii de apartament. Motanii, mai ales cei castrați, sunt mai des afectați decât femelele. Tratamentele cu glucocorticoizi sau cu progestative pot declanșa apariția diabetului zaharat. Dacă pisica este obeză, atunci este mai predispusă la diabetul rezistent la administrarea de insulină.