ÎNTREȚINERE
Deoarece Havanezele sunt pisici cu păr scurt, întreținerea de rutină este minimă. Dacă participați cu pisica la expoziții, este necesar să îi faceți o baie cu câteva zile înaintea show-ului. După uscarea completă a blănii, periați- o cu blândețe, îndepărtând firele moarte.
ORIGINE ȘI ISTORIC
Pisicile maro sunt cunoscute de secole. Ele sunt probabil originare din Asia de Sud-Est și fac parte din grupul mai numeros al Pisicilor din Siam. Au ajuns în Marea Britanie în secolul al XIX-lea, odată cu importul Siamezei. Aceste pisici au fost descrise ca „Siameze cu blana de culoare maro și cu ochi verzi-albăstrui”. Havana Brown este perfectă pentru persoanele care vor un prieten sociabil și afectuos. O pisică dulce ca… ciocolata!
Deși de obicei tăcute atunci când sunt lăsate singure, există pisici cu o natură mai capricioasă, care le îndeamnă să-și manifeste prezența cât mai zgomotos. Mârâitul și țipetele ascuțite sunt manifestări vocale pentru cazurile în care pisicile se simt amenințate sau speriate, iar alte zgomote asociate unor asemenea situații sunt provocate de tors sau apar atunci când pisicile scuipă.
Sărbătorile de iarnă se apropie cu rapiditate și, odată cu ele, și presiunea inevitabilă de a duce la bun sfârșit toate treburile începute. Oamenii și-au creat mecanisme speciale cu ajutorul cărora pot depăși perioada cumpărăturilor grăbite, a curățeniei, a pregătirii bunătăților pentru masa de Crăciun și a reuniunilor cu toți membrii familiei, dar haosul care rezultă din toate acestea – deși e un haos plăcut – își poate pune amprenta pe animalele pe care le dețin. Cum vă puteți asigura că pisica va depăși perioada sărbătorilor fără traume psihice? Dacă totul este planificat dinainte, vă puteți bucura de o atmosferă pașnică alături de pisica dumneavoastră, evitând în același timp situațiile stresante.
Proprietarii care le permit pisicilor să se plimbe și în afara locuinței pot fi surprinși cu câte un dar ocazional sub forma unei prăzi moarte sau rănite. Motivul ar fi că pisicile vor să își arate astfel recunoștința pentru cei care le îngrijesc. Sau, cine știe, poate că ele vor să îi ajute să dobândească abilitățile specifice vânătorii, trăsături care lipsesc cu desăvâr șire la oameni. Atunci când o mamă pisică aduce prada rănită puilor săi, comportamentul se explică prin faptul că încearcă să îi învețe să vâneze.
În fiecare pisică de apartament răsfățată sălășluiește un tigru sălbatic: instinctul ei de vânătoare înnăscut, perpetuat și conservat de-a lungul a generații întregi, se face simțit cu fiecare ocazie. Toate eforturile stăpânilor de a mustra și de a dezvăța pisica de acest obicei nu au nici un efect, deoarece instinctul ei de vânătoare este mult prea puternic. În cazurile în care pisica rămâne închisă în apartament, deseori își redirecționează instinctul natural asupra stăpânilor și, astfel, aceștia se pot trezi că iese din ascunzătoarea ei preferată și se repede la picioarele lor ca la o pradă adevărată.
Steaua de Crăciun este o plantă deosebit de aspectuoasă, ale cărei frunze, ce cresc în vârful ramurilor, sunt colorate în galben-crem și roșu, având aspectul unei superbe flori. Planta elimină – atunci când este ruptă – un latex alb, deosebit de toxic. În contact cu pielea, acesta produce vezicule, tumefacție și o hipersensibilitate cutanată. Prin ingerare, determină grave iritări ale mucoaselor, vomă, diaree, dureri abdominale, urmate de lipsa coordonării în mers și de convulsii.
Alocasia (urechea elefantului), dincolo de aspectul deosebit de atrăgător al frunzelor, este o plantă care nu are ce căuta în spațiile unde au acces copiii și animalele. O cantitate mică din frunzele acesteia poate fi fatală la mai puțin de 6 ore de la ingerare.
Pisicile care au acces și în exteriorul casei nu au tendința de a se atinge de plantele otrăvitoare. Cele ce trăiesc exclusiv în interior însă, din plictiseală ori din curiozitatea specifică, vor fi tentate să se joace și să roadă orice le este lăsat la îndemână.
Rareori se întâmplă ca pisicile să se îmbolnăvească foarte grav pentru că mestecă plante; aceasta pentru că, de cele mai multe ori, vomită imediat după ce le-au înghițit. Totuși, li se poate face rău; de aceea este indicat să prevenim aceste accidente, informându-ne despre potențialul pericol al fiecărei plante pe care o introducem în locuință (magazinele de la care le procurăm ne pot oferi aceste informații).
Dacă după 1-10 zile manifestările alergice reapar, se consideră că a fost identificat un alergen. Cele mai frecvente alergii alimentare ale pisicilor cu o hrană corespunzătoare sunt determinate de carnea de pește, de vită și de pui. Schimbarea alimentației unei pisici este uneori dificilă. Nu se recomandă schimbarea bruscă a hranei, dacă pisica nu o acceptă. Înfometarea nu este o soluție și nici alimentarea forțată, pentru că pot determina anorexie (lipsa poftei de mâncare), stres pe termen lung și tulburări hepatice.